1. Prima menţiune documentară a aşezării de la Hunedoara datează din anul 1278, în legătură cu lista de decima papală, Hunedoara fiind menţionată printre cele mai importante aşezări din arhidiaconatul de Hunedoara, alături de Deva, Haţeg sau Sântămăria-Orlea. Anterior, numele de Hunedoara apare în documente (1265, 1276) în legătură cu arhidiaconatul de Hunedoara, o structură ecleziastică, subordonată episcopiei Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia.
Mentiuni documentare
2. Actul de donaţie din 1409. O dată cu stingerea din viaţă a familiei Corvin, arhiva acesteia a fost transferată, în Germania, la Ansbach de către George de Brandenburg, o parte din documente ajungând la sfârşutul secolului XVIII la Buda în cadrul celebrei Arhivum Camerae. Printre aceste documente a existat şi actul de donaţie din 18 octombrie 1409, prin care regele Sigismund de Luxemburg (1384-1437), donează posesiunea regală Hunedoara (lat. possessionem nostram regalem Hwnyadwar) lui Voicu şi familiei sale, aici fiind menţionat şi numele lui Ioan, ca şi fi al lui Voicu. În acest fel, Hunedorenii deveneau, alături de familia Cândea, cele dintâi familii româneşti din comitatul Hunedoarei care aveau proprietăţi cu drept nobiliar.
3. Document emis de Ioan de Hunedoara. O serie de documente cu referire la Hunedoara tratează probleme referitoare la prima atestare a cetăţii (1443), confirmări de privilegii, linii de moştenire ale cetăţii, donaţii, acte de zălogire etc.
